Odată cu accelerarea ritmului cotidian, a accelerat și nivelul, dar și cantitatea de informații care ne înconjoară. Raportul dintre calitate și cantitate este întotdeauna într-un echilibru invers proporțional, iar indiferent de domeniu, cu cât crește nivelul cantitativ, cu atât calitatea acelui produs scade. Acestea fiind spuse, rămâne la latitudinea noastră să analizăm și să verificăm informațiile, având în vedere că astăzi oricine se poate deghiza – cu dibăcia unei pisici care străbate un gard îngust – într-un fals jurnalist sau informator public, simulând că ar avea o misiune civică.
O altă verigă slabă în această ecuație, pe lângă cei care publică știri și materiale, sunt cei care le partajează, pentru că acolo se realizează larga distribuire, iar datorită încrederii oarbe pe care oamenii și-o acordă unii altora, ajungem să credem toate nenorocirile.
Nu e tocmai greu să descoperi o știre falsă, ai nevoie doar de internet și un pic de spirit critic, pe care îl poți cultiva citind cât mai mult și punând cât mai multe întrebări. Am grupat câțiva pași simpli care să te ajute să identifici o știre/informație falsă, pentru a evita distribuirea unei minciuni și pentru a-ți proteja apropiații de eventuale dezinformări.
Notă: Prin știre/informație, mă refer la orice fel de articol(știre, blog, editorial etc.), videoclip sau alt tip de material public, al cărui aparent scop este acela de a prezenta, explica, motiva sau pune în lumină diverse teme, problematici, conspirații etc.
Cum «miroși» o eventuală știre falsă, în cinci pași simpli
1. Monetizarea – Există posibilitatea ca autorii să scrie articolul exclusiv pentru un interes financiar ?
2. Relevanța – Sunt relevante în spațiul public, tema de dezbatere și publicația care o propune ?
3. Autoritatea – Câtă autoritate prezintă cei care publică informațiile, dar cei care le girează ?
4. Acuratețea – Care este nivelul de acuratețe al informațiilor ?
5. Scopul – «Cui prodest?» Care este, sau care ar putea să fie scopul acestei abordări ?
O analiză generală
Pentru început cel mai indicat este să faci o analiză preliminară, vizuală. Mă refer aici la aspectul paginii web sau la modul în care este realizat și montat videoclipul, după caz.
Următorul pas este să verifici data publicării și să faci un ușor deep dive în subiect, pentru a te asigura că e o temă nouă și nu un material reciclat, o ciorbă reîncălzită care niciodată nu este una de fasole în pită. 🥺
O analiză punctuală
În acest moment este utilă o verificare a publicației care publică articolul. Trebuie să verifici o serie de informații și puncte cheie care te vor ajuta să-ți faci o idee despre credibilitatea celor care au publicat materialul. Un indiciu ar fi domeniul, dacă vorbim de o publicație online care are un domeniu de forma “.com.co” sau alte variații de acest gen, atunci s-ar putea să încerce să se „deghizeze” într-o publicație cunoscută; Un alt pas important și pe care trebuie să-l parcurgi la început este să verifici dacă informația/știrea în cauză apare în mai multe surse, sau dacă materialul pe care îl citești este singurul în care se scrie despre subiectul respectiv. În final, e important să cauți o serie de opinii, eventuale dezbateri sau scandaluri în care publicația sau autorul au fost implicați. Există cazuri în care ai de-a face cu o persoană sau o entitate cu notorietate în acest tip de dispute și dezinformări, iar în cazul acesta munca de pseudoinvestigație devine mult mai ușoară și poți concluziona că este vorba de o încercare de manipulare.
O analiză a „curățeniei” textului
Odată ajunși în acest punct, trebuie să revizuiești conținutul textului din perspectiva greșelilor de gramatică, ortografie și punctuație, iar situația în care acestea sunt frecvente este semnalul tău de alarmă vizavi de veridicitatea materialului. Un al doilea punct ar fi standardele academice privind citarea și sursele – pe care trebuie de asemenea să le verifici – iar orice suspiciune ridicată prezintă un semnal că s-ar putea să ai de-a face cu o știre falsă. Mai există și perspectiva imaginilor pe care este util să le verifici, eventual să realizezi o căutare inversă pe baza lor și să cauți eventuale neconcordanțe sau neclarități între locurile unde aceste imagini au mai apărut pe internet și materialul în cauză.
Vezi articolul: PimEyes – motor de căutare cu recunoaștere facială
Analiza proprie
La partea de analiză individuală, sfatul meu este să iei o mică pauză și să îți analizezi prejudecățile și preconcepțiile, deoarece suntem mult mai predispuși să credem o știre/informație falsă, atunci când aceasta vine ca o mănușă peste niște convingeri eronate pe care deja le avem.
Firea umană tinde să creadă și să ia de bună orice informație care îi confirmă o anumită bănuială sau credință – aici vorbim de un preconcepții și prejudecăți – fără ca aceasta să fie bazată pe o informație rațională, drept pentru care analiza proprie și introspecția sunt esențiale în acest pas.
Întoarcerea la profesioniști
În ultimă instanță și obligatoriu în cazurile în care nu reușești să ajungi la un rezultat concludent, cel mai înțelept lucru de făcut este să te întorci la profesioniști, adică site-uri speciale, care se ocupă cu verificarea factuală a informațiilor, știrilor și declarațiilor publice, cum sunt snopes, sau factual.
Așadar, singura concluzie pe care o putem trage referitor la metodele de combatere este aceea că nu există nimic altceva care să funcționeze, în afară de educație. Personal am cunoscut și analizat multe dintre metodele propuse pentru combatere și control, iar concluzia a fost că nimic nu are să funcționeze pe termen lung, doar educația.
Articol scris de: Andrei-Nicolae Căluțiu